"Lacul Lebedelor" - un spectacol pe măsura aşteptărilor

Se spune că atunci când ai aşteptări prea mari există riscul ca rezultatul să nu fie pe măsura aşteptărilor. Ei, bine, în cazul spectacolului de balet vizionat aseară la Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Maria Bieşu", rezultatul a întrecut aşteptările chiar. Dacă până nu demult ştiam doar că "Lacul Lebedelor" este o capodoperă internaţională, acum ştiu că artiştii din Chişinău pot ţine pasul în ritm cu suflul marilor maeştri precum Piotr Ceaikovscki.

Începând de la decorul mirific, rupt parcă din cărţile copilăriei mele şi până la piruietele ameţitoare ale artiştilor, totul a fost o poveste minunată care nu îţi mai doreai să se termine, iar când intervenea antractul, aşteptai cu nerabdare sunetul de început al noului act.

Pe lângă deliciul oferit der artişti în scenă, spectatorii mi-au oferit plăcerea de a vedea o sală plină, inclusiv balcoanele. Chiar în spatele meu, un bunel şi-a adus nepoţica de 6-7 anişori la balet. Fetiţa aceasta mi-a oferit o lecţie de bună purtare într-o sală de spectacol dar şi de adevărată sete de frumos. Exclamaţiile ei "Aaaaa!!! Дед, ты это видешь?" (Aaaa!!! Bunele, tu vezi asta?), m-au făcut să conştientizez faptul că chiar şi copiii pot urmări cu interes un spectacol de balet de 3 ore.

Aduc mulţumiri directorului Teatrului Naţional de Operă şi Balet "Maria Bieşu", domnului Ion Grosu, pentru invitaţia oferită generos la acest spectacol de excepţie, cât şi celor care au lucrat zeci de ore pentru ca noi să avem parte de un adevărat festin cultural:

Odette, Odile - ANASTASIA HOMIȚCAIA Om Emerit

Prinţul Siegfried - ALEXANDRU BALAN

Rothbart - MIHAI CERSAC

Bufonul - EUGENIU TCACI Om Emerit

Regina mamă - SVETLANA IVANENCO

Dascălul - DORIAN CERNOLEV

Pas-de-trois - NATALIA KOROTKOVA, NATALIA BALAN, TUDOR TUDOSE

Le mulţumesc din suflet coregrafilor, dirijorului orchestrei, sunetiştilor, decoratorilor şi tuturor acelor oameni fără aportul cărora, individual şi colectiv, spectacolul nu ar fi fost atât de rupt din cărţile copilăriei mele.
Şi, da, vă îndemn pe toţi să mergeţi la Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Maria Bieşu", cu siguranţă nu veţi regreta. Ma mult, aseară am observat numeroşi străini veniţi să vizioneze spectacolul. La final, pe feţele lor se putea citi fericirea şi surpriza de a fi descoperit o altfel de Moldovă. Deci.... mergeţi la Operă şi Balet, se pare că astfel avem şansa de a schimba mai multe decât făcând gălăgie în surdină.

Baletul "Lacul Lebedelor", aşteptări

Seara zilei de mâine se anunţă a fi una frumoasă. Pentru că mâine seara merg la Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Maria Bieşu". Şi pentru că e vorba de renumitul balet "Lacul Lebedelor".
Opera şi Baletul au reprezentat pentru mine mereu un deliciu, un lux dorit. De aceea de fiecare dată când merg, ma ia febra aşteptărilor. Resimt murmurul vocilor înainte de concert şi din antracte, mi se perindă prin faţa ochilor costumele artiştilor şi ţinutele spectatorilor. E pentru prima oară când merg la "Lacul Lebedelor". De aceea aşteptările sunt pe măsură. Până atunci însă, să recapitulăm câte ceva din istoria acestui renumit balet.

Pentru prima oară, "Lacul Lebedelor" a fost pus în scenă în 1877, la Moscova, în incinta vestitutlui Teatru Bolşoi. Coregraful era Julius Reisinger, care s-a inspirat dintr-o veche legendă rusă. Conform altor surse, s-ar fi inspirat dintr-o legendă germană, argument în favoarea căruia pledează şi numele personajelor, precum Siegfried, Odette, Rotbart etc.
Se spune că un geniu al răului, pe nume Rotbart, a prefăcut în lebede nişte prinţese. Vraja aceasta putea fi risipită numai prin puterea dragostei. Ei, bine, aici intervine prinţul Sigfried, care la aniversarea majoratului, plictisindu-se de simandicoasa petrecere, rătăceşte pe malul unui lac unde vede un stol de lebede. Dorind să le vâneze, descoperă cu stupoare că acestea se prefac în fete de o rară frumuseţe. Ulterior, Sigfried se îndrăgosteşte de una dintre ele şi dragostea invinge vraja.

Premiera "Lacului Lebedelor" de la Bolşoi, a fost un fiasco. Coreografia lăsa de dorit iar publicul nu era pregătit pentru un astfel de spectacol. Abia în 1895, teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg, montează acest balet, coreografi fiind Marius Petipa şi Lev Ivanov, dirijor - Riccardo Driga. Coreografii au cizelat mişcările, dirijorul a modificat partiturile şi astfel acest balet minunat s-a bucurat de un succes de pomină.
Aşa a devenit vestit baletul "Lacul Lebedelor".

Nu-mi rămâne decât să aştept seara zilei de mâine. Şi tot mîine revin cu impresii şi păreri vis a vis de acest frumos balet, montat la Chişinău. Aşa că, fiţi pe fază ;)