În ultimul timp a devenit o modă sa fii activist civic, ONG-ist, voluntar pe nu ştiu unde la mai nu ştiu ce organizaţii. Şi asta e bine. Se adună de-o vorbă oamenii, fac un subotnic, o curăţenie pe lângă bloc. Hiba însă e în faptul că de obicei se face mai multă vorbăraie şi promovare de imagine decât se pune accentul pe impactul activităţii în general. Se trezeşte într-o dimineaţă un aşa-zis activist civic (dacă mai e şi blogger asta in general ridică ştacheta...), şi dacă i se scoală lui că doreşte o stradă pietonală nu ştiu unde pe nu ştiu care stradă, îşi bea cafeaua, mai strânge vreo doi hipsteri ca el şi se apucă ei să facă advocacy pentru această "cauză nobilă" menită să "schimbe faţa Chişinăului" cenuşiu. Tot normal, de ce nu. Vrem stradă pietonală? S-o facem, băieţi! Doar că... nu atunci când şi unde ni se scoală nouă, fiecăruia în parte, doar pentru că aşa vrea osul nostru sau pentru că видите ли вы, am trecut prin nu ştiu care oraş european şi am văzut acolo aşa ceva şi iaca tare bine ar mai sta aşa o stradă la noi.
Până la străzi pietonale, băieţi şi fete, avem nevoie de direcţionare a transportului. Altfel, trăsnim o stradă pietonală în centrul oraşului (care-i problema?) şi apoi înjurăm că avem ambuteiaje, că rutierele ocolesc mult bla-bla-bla.
De-o vorbă Scuarul teatrului "Cehov". Multă zarvă, bani colectaţi, lume implicată etc. Planuri grandioase prezentate, evenimente de promovare a unor omuleni cu "intenţii nobile". Numai că nu ştiu cum, intenţiile celea nobile a acelor omuleni au coincis cu campania pentru locale, 2015, iar acei omuleni candidau pe listele consilierilor municipali. Dar asta absolut întâmplător. Ok, care-i situaţia la moment cu Scuarul Cehov? Nicicare. Două bănci instalate, nişte urme de vopsele ca după bombardament şi... Şi gata.
Cam asta-i situaţia cu activismul civic la noi. Desigur există proiecte bune, cu impact major. Dar tare puţine. În rest e spălare de bani şi lustruire de imagine. Trist dar adevărat.
De asta, tineri şi tinere activiste, dacă vi se scoală o idee în cap, nu vă grăbiţi să va lansaţi în acţiuni menite să "schimbe la faţă" Chişinăul. Mai cugetaţi, mai gândiţi-vă şi poate vi se culcă la loc. Ideea.
Până la străzi pietonale, băieţi şi fete, avem nevoie de direcţionare a transportului. Altfel, trăsnim o stradă pietonală în centrul oraşului (care-i problema?) şi apoi înjurăm că avem ambuteiaje, că rutierele ocolesc mult bla-bla-bla.
De-o vorbă Scuarul teatrului "Cehov". Multă zarvă, bani colectaţi, lume implicată etc. Planuri grandioase prezentate, evenimente de promovare a unor omuleni cu "intenţii nobile". Numai că nu ştiu cum, intenţiile celea nobile a acelor omuleni au coincis cu campania pentru locale, 2015, iar acei omuleni candidau pe listele consilierilor municipali. Dar asta absolut întâmplător. Ok, care-i situaţia la moment cu Scuarul Cehov? Nicicare. Două bănci instalate, nişte urme de vopsele ca după bombardament şi... Şi gata.
Cam asta-i situaţia cu activismul civic la noi. Desigur există proiecte bune, cu impact major. Dar tare puţine. În rest e spălare de bani şi lustruire de imagine. Trist dar adevărat.
De asta, tineri şi tinere activiste, dacă vi se scoală o idee în cap, nu vă grăbiţi să va lansaţi în acţiuni menite să "schimbe la faţă" Chişinăul. Mai cugetaţi, mai gândiţi-vă şi poate vi se culcă la loc. Ideea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu